Anul 1884, an în care este pus în funcţiune primul furnal de la Hunedoara (căruia îi vor urma altele patru), a marcat înfiinţarea uzinelor hunedorene. În 1919, Uzinele de fier Hunedoara au trecut în patrimoniul statului român cu întreaga lor capacitate, în anii următori cunoscând dezvoltări succesive. Astfel, între anii 1927-1941, uzina cunoaşte două etape de dezvoltare.
Prima etapă (1927-1937) cuprinde dezvoltarea sectorului de prelucrare în special a fontelor, iar a doua (1938-1941) construirea oţelăriei Martin şi a unui laminor de 800 mm.
În anul 1933 are loc punerea în funcţiune a sectorului de turnătorii, compus din 4 hale destinate turnării pieselor din fontă şi bronz, tuburilor de fontă, pieselor din oţel şi pregătirii amestecului de turnare.
În anul 1936 a fost pus în funcţiune atelierul mecanic şi atelierul de construcţii metalice, iar în anii 1937-1940 oţelăria Martin şi electrică.
Pentru prelucrare oţelului lingou, în perioada 1938-1941, s-a realizat construcţia laminorului duo reversibil de 800 mm. (Schloemann), compus din trei caje, una degresisoare, pentru lingouri şi două finisoare, în vederea obţinerii de ţagle pătrate, blumuri oţel rotund şi platine, el putând fi echipat şi cu utilajele necesare laminării de profile metalice (şine de cale ferată, profil U, T, I).
Pentru prelucrarea lingourilor din oţel în blumuri au fost montate două laminoare bluming (de 1000 mm, pus în funcţiune în anul 1958, şi de 1300 mm. pus în funcţiune în anul 1968).
sursa: cimec
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
CSH 
Lasă un comentariu